22 iul. De la “Commedia dell’arte” la teatrul absurd

Commedia dell’arte , conform originalului din italiană, însemnând “comedia artiștilor / breslei artiștilor”, este o formă a teatrului de improvizaţie, ale cărei origini se găsesc în Italia secolului al 16-lea, care a ajuns la un anumit apogeu al popularității sale un secol mai târziu, fiind practicată până în ziua de astăzi.

Spectacolele perioadei de început erau în majoritatea lor lipsite de vreun text scris, se desfășurau în aer liber cu foarte puține decoruri. Spectacolele erau gratuite, dar se bazau pe donațiile spectatorilor. Trupele constau, de obicei, din zece actori. Răspândit rapid în întreaga Europă, genul era cunoscut în afara Italiei sub numele de “comedie italiană”.

Şi în Spania din timpul Renaşterii, teatrul era important pentru societate. Era susţinut cu mulţi bani, de cei bogaţi, iar spectacolele erau extrem de populare în societate.

În Anglia, după ce reprezentaţiile teatrale au fost interzise timp de 18 ani de către regimul puritan, redeschiderea teatrelor în 1660 au adus spectacole destul de explicite, uneori de-a dreptul vulgare.

Secolele următoare au transformat teatrul european, care a trecut prin neoclasicismul secolului 18, caracterizată de complexitatea jocului actoricesc şi a decorurilor, la spectacolele melodramatice şi romantice ale secolului 19, apoi la realismul şi naturalismul din secolul 20. Au urmat teatrul experimental şi mişcările moderniste şi postmoderniste, teatrul avangardist, expresionist sau absurd şi altele asemenea. Astăzi, avem spectacole reprezentative pentru fiecare dintre aceste epoci şi curente, fiecare lăsându-şi amprenta asupra teatrului, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi.

Şi, chiar dacă pare a fi lăsat în umbră de televiziune, cinematograf sau internet, teatrul va continua să existe, fiind o formă unică de artă, de exprimare prin intermediul artei.