20 feb. De la elev FF Academy la actor FF Theatre. De vorba cu Petre
Petre Cismigiu este actorul in rolul principal al spectacolului de teatru FF Theatre „Flash-uri din sens opus ” de Marian Godina, un spectacol plin de umor care se incheie de fiecare data cu aplauze furtunoase. Talentul, ambitia, curajul si seriozitatea sunt atuurile care pe noi ne-au surprins la tanarul actor.
- Faci un rol foarte bun in spectacolul „ Flash-uri din sens opus” regizat de Florin Frațila. Ai fost alegerea regizorului, cum s-a intamplat?
În primul rând, mulțumesc. În al doilea rând, cred ca Florin poate răspunde la întrebarea asta cât mai exact. Îmi aduc aminte că m-a sunat la 3 dimineața, entuziasmat : “Hai să faci Flash-uri”. Eu consider că mi-a oferit șansa asta pentru că a văzut ca sunt muncitor, serios și în același timp, cât de pasionat sunt de actorie.
- A fost un declic in momentul cand ai inceput sa citesti textul?
Când am citit textul prima oară, țin minte cât de mult am râs. A fost primul scenariu unde “m-am îndrăgostit” de text încă de la prima citire. Cu cât citeam mai mult din el, cu atât deveneam mai entuziasmat ca o să joc în spectacolul ăsta.
- Ce ai descoperit despre tine odata cu rolul „ Marian Godina” ?
Cu fiecare rol pe care l-am avut, oricât de mare sau mic, am descoperit câte ceva. Cred că este firesc lucrul ăsta pentru fiecare actor sau actriță. Știu că inițial m-a speriat faptul că aveam 60 de pagini de text de învățat. Habar n-aveam cum o să reușesc. Dar cu cât invățam mai mult, cu atât îmi era mai ușor. Primele pagini cred că le-am învățat (așa, cât de cât) în 3-4 ore, iar spre final, deja învățam o pagină perfect în maximum o oră. Pe scurt, am descoperit că nu există memorie proastă, ci doar memorie puțin antrenată.
- Esti critic cu tine cand gresesti la un rol? Ce-ti spui cand se intampla sa nu-ti iasa ceva?
Sunt critic cu mine și când nu greșesc la un rol. Niciodată nu sunt mulțumit pe deplin și indiferent de cât de bine a ieșit, eu ma gândesc la ce aș fi putut face și mai bine. Îmi spun numai lucruri negative când nu îmi iese ceva și mă frustrez. Am mare noroc, în schimb, că am oameni de calitate în jurul meu, cu mai multă experiență decât mine, care mă pun cu picioarele pe pamânt și mă fac să gândesc realist, să am răbdare cu mine și să mă și bucur. Să mă bucur de ce fac, să ma bucur de cum fac, să ma bucur de ce simt.
- Ai stiut de la inceput ca vrei sa faci actorie?
Am știut de când eram mic că vreau sa fac actorie, dar nu am luat asta în considerare ca o opțiune serioasă pană acum câțiva ani. Credeam că m-am născut în țara greșită pentru asta. Mi-a luat vreo 26 de ani să mă maturizez puțin măcar din punctul ăsta de vedere și să îmi dau seama că în viață, cel mai mare păcat pe care îl poți comite este sa nu îți urmezi pasiunea.
- Ce inseamna teatru pentru tine? Daca ar fi sa dai o definitie care ar fi?
Cred ca e greu să răspund la întrebarea asta fără a fi clișeic. Nu știu, pentru mine teatrul înseamnă o evadare. Faptul că timp de o oră, sau două, pot sa îi ofer unui om niște sentimente, să îl scot din rutină, să îl fac să uite de stres, de probleme, pentru mine lucrul ăsta este de neprețuit.
Sorry, the comment form is closed at this time.